Federația Comunităților Evreiești din România a invitat AJUTOR ȘI SPERANȚĂ la București pentru festivalul Sukkot 2019 în semn de apreciere pentru angajamentul şi dedicarea fundației noastre de a sprijini comunitățile evreiești din România. Niște prieteni finlandezi ai fundației AJUTOR ȘI SPERANȚĂ au venit direct din Finlanda la București pentru festival. Unul dintre vizitatorii finlandezi a scris un raport în limba engleză, pe care am dori să-l publicăm tradus aici.
Vizita mea la București, 15 – 22 octombrie 2019
Scris de Jarmo Majamaa
Evreii români și-a sărbătorit anul acesta sărbătoarea anuală a Corturilor (în ebraică: Sukkot), poate într-un mod puțin neobișnuit. Au invitat şi persoane din organizația austriacă AJUTOR ȘI SPERANȚĂ să se alăture petrecerii care a avut loc la București pe 15 octombrie 2019. În delegația străină se afla o persoană din organizație, doamna Ilona Turunen, și șase membri din Finlanda. Am fost unul dintre membrii delegați finlandezi.
AJUTOR ȘI SPERANȚĂ are sediul la Viena, Austria, şi are misiunea de a trimite sprijin material evreilor din România, Ungaria și Ucraina. Majoritatea bunurilor sunt destinate caselor de bătrâni și grădiniţelor. O astfel de livrare a fost efectuată și în cadrul acestei vizite, cu un microbuz.
Comunitatea evreiască a organizat propriul serviciu de taxi pentru noi pentru a vizita obiectivele turistice. Timp de multe zile ne-a fost ghid o persoană din Federația Evreiască, care se ocupă de afacerile culturale. În cele ce urmează, voi povesti despre experiențele mele din această călătorie.
Marți, 15 octombrie
Grupul nostru de șase persoane a călătorit de la Helsinki, Finlanda, la București, România. După ce am ajuns în București am fost primiți de reprezentanții Comunității Evreieşti. După ce ne-am cazat într-un hotel am fost duși cu mașina la Marea Sinagogă. Sinagoga a construit un decor imens de cortoane („Sukka”).
La această sărbătoare au fost prezenţi aproape o sută de oameni așezați lângă mese aranjate în formă de potcoavă. În mijloc stătea Rabinul, care conducea întâlnirea și explica tradițiile legate de sărbătoare. Am auzit rugăciuni și discursuri, care au fost traduse din română în engleză. Vorbitorii au acordat o mare atenție și și-au exprimat recunoștința acelor finlandezi care sunt implicați în această misiune de sprijin. În plus, vorbitorii au fost deosebit de bucuroși pentru că am acceptat invitația și am venit să participăm la sărbătoarea lor.
Au vrut să audă și un discurs de la noi. Eu am fost cel care a trebuit să țină acel discurs. Le-am spus că suntem doar oameni obișnuiți din Finlanda care iau în serios cuvântul lui Dumnezeu. Am mai spus că Dumnezeu îi va binecuvânta pe cei care îl binecuvântează.
Am fost foarte încântaţi de mâncare și apoi s-au cântat cântece în idiș și ebraică. O parte din melodii le-am cântat împreună pentru că le ştiam foarte bine. Eram într-o dispoziție foarte bună și atmosfera a fost incredibilă, când toți am cântat „Hine ma tov” și „Hine lo janum”. Petrecerea a fost un succes general, toată lumea era fericită. La final am avut o discuție amicală cu Rabinul și i-am strâns mâna. S-a dovedit a fi un bărbat cu un incredibil de bun simț al umorului.
Miercuri, 16 octombrie
Înainte de prânz, ne-am familiarizat cu Sinagoga Templului Coral și am avut o întâlnire cu Președintele Federației Comunităților Evreiești din România, domnul Aurel Vainer. Anne și Hannu Ylitalo au avut o discuție despre un tip similar de cooperare religios-culturală care s-a desfășurat în Ungaria.
Ni s-a spus că după-amiaza va avea loc un concert de muzică Klezmer în fața Teatrului Evreiesc. Am fost foarte entuziasmați și ne-am dus să îl vedem. S-au auzit cântece excelente, dansul și actoria au fost văzute în mijlocul vieții obișnuite și al traficului de pe stradă. Totul a fost foarte bine organizat.
Mai târziu, după-amiaza, am vizitat o casă de bătrâni evreiască în care o parte dintre rezidenți sunt supraviețuitori ai Holocaustului. Încărcătura microbuzului conținea o mulțime de pachete din Austria pe care personalul le-a transportat în clădire. Am fost duși să facem un tur al instituției, aveau și un „Sukka” al lor. Ni s-au spus despre multe activități precum pictura și actoria la care participă locuitorii Casei de batrâni. Astfel de activități comunitare îmbunătățesc calitatea vieții persoanelor în vârstă. Ei sunt mai sănătoși și trăiesc mai mult decât cei care locuiesc singuri.
Joi, 17 octombrie
Am vizitat Memorialul Holocaustului (Calea Victoriei), care a fost construit în 2009 în piața din fața clădirii Ministerului de Interne al României. Memorialul este un „buncăr” cu aspect ascetic și parțial sub nivelul solului. Memorialul a fost construit pentru memoria celor care au murit în Holocaust. În interiorul Memorialului nu există altceva decât o cameră goală și numele victimelor Holocaustului pe pereți. Coroane de flori au fost depuse acolo de reprezentanții statului și de multe organizații. Lor, pentru că au făcut asta, le datorez cel mai profund respect.
Apoi am vizitat Muzeul Evreiesc de Artă și Cultură care se afla într-o sinagogă. Istoria evreilor din România a fost expusa prin imagini, obiecte și texte. Am văzut o mulțime de picturi ale multor artiști. Am găsit acolo și o sală de clasă cu mese vechi de școală.
Am făcut şi o vizită la „Muzeul Satului”. Acolo am putut vedea un număr mare de case din diferite secole. Printre acestea se numărau case ale oamenilor bogați, precum și case ale săracilor. Zona muzeului ni s-a parut extrem de impresionanta!
Vineri, 18 octombrie
Am facut o excursie de o zi intreaga in muntii Carpati din apropierea Transilvaniei. Am vizitat o şi o sinagoga din Ploiesti unde am lăsat multe pachete.
Apoi am văzut Sinagoga din Câmpina care servește și ca muzeu. Aici am auzit povești incredibilr despre viața și destinul populației evreieşti din zona. Pentru mine, un detaliu pozitiv de neuitat a fost fotografia unei diploma şcolare a unui băiat evreu. S-au putut vedea doar cele mai bune note posibile, 10 și 9.
Pe drumul de întoarcere ne-am oprit la Sinaia, un oraş din munți. Am mâncat acolo pe terasa unui restaurant local. Peisajul din jurul satului era fantastic și casele arătau foarte frumos. Mediul și clădirile mi-au amintit de scenele pe care le văzusem mai devreme în unele locuri din Austria și Zapopan, Polonia. Aici am simțit nevoia să fac fotografii!
Sambata, 19 octombrie
Evrei mesianici
Am făcut o plimbare până la un loc de întâlnire al Congregației Evreiești Mesianice din apropiere. Am ajuns acolo la timp și am avut primul contact cu rabinul lor. De îndată ce l-am întâlnit, s-a dovedit a fi o persoană foarte veselă care lăuda pe Dumnezeu. Apoi am participat la rugăciunea lor de sâmbătă dimineața, care a inclus mult cântece. Cuvintele au fost scrise în ebraică și română (textele ebraice au fost și transliterate).
Am avut o discuție cu un inginer pensionar care s-a numit „un domn” în acest loc. După ce am vorbit, am observat că amândoi împărtășeam aceleași opinii – bazate pe Biblie – cu privire la aceste vremuri moderne ale noastre: cuvintele profeților se împlinesc, Dumnezeu își adună poporul, iar activitățile politice și militare din Orientul Mijlociu coincid cu profețiile biblice.
În același loc, ghidul nostru a văzut niște turiști israelieni și s-a dus să-i întâmpine. Vorbește o ebraică foarte bună. El ne-a spus că în medie sunt aproximativ 20.000 de turişti israelieni în România în fiecare lună. România este ieftină, sigură și relativ aproape pentru ca ei să facă, de exemplu, un tur de weekend. Nu există nici un antisemitism activ. Petrecerea unui weekend în România devine mai ieftin pentru israelieni decât să petreacă același timp în unele ținte ale turismului din țara lor de origine.
Luni, 21 octombrie
Casa Poporului
Unul dintre obiectivele principale ale călătoriei noastre de o săptămână (din punct de vedere al turismului) a fost vizitarea „Casa Poporului”. Construcția sa a început în anul 1975 în timpul regimului lui Nicolae Ceaușescu. Clădirea servește astăzi ca Sediu al Guvernului României și ca loc pentru diferite tipuri de întâlniri și congrese guvernamentale. Clădirea este a doua ca mărime din întreaga lume după suprafață după Pentagon din SUA.
Interiorul Casei Poporului este pavat cu marmura care a fost extrasa in Transilvania, holurile si coridoarele sunt enorme. Când am văzut asta, am înțeles că mult timp, forță de muncă și resurse naturale au fost folosite pentru vanitate și inutilitate. După ce am văzut Casa Poporului, am vrut să spun că acum am văzut toată splendoarea deșertăciunii care există în această lume.
Jarmo Majamaa (noiembrie 2019)
