Deoarece au fost donate multe ajutoare umanitare, am decis să mergem într-o călătorie de ajutor la granița cu Ucraina. Am avut la dispoziție doar trei zile, dar am considerat că este suficient, pentru că nu aveam alte întâlniri decât predarea mărfurilor la granița cu Ucraina, la Rădăuți.
De data aceasta, încărcătura a inclus alimente, detergent, haine, alimente pentru copii, scutece, saltele, jucării, precum și alte lucruri utile. Drumul de la prima noastră escală din Budapesta, prin Transilvania până la Rădăuți, în Bucovina, a durat aproximativ 15 ore. Când am trecut de orașul Cluj Napoca, ne-am oprit la benzinăria austriacă OMV pentru a alimenta atât mașina, cât și pe noi. Motivul a fost că aceste benzinării au cu siguranță Wi-Fi (acces la internet) și ne putem citi e-mailurile și mesajele WhatsApp. Pauza s-a dovedit a fi un lucru bun, pentru că Tanya ne-a cerut în ultimul moment să cumpărăm plasturi pentru arsuri Hydrocoll dintr-o farmacie.
Ne-am continuat călătoria și am căutat o farmacie în fiecare oraș mic și mare de-a lungul drumului principal. Dintr-o farmacie mică am cumpărat câteva cutii de plasturi, deoarece nu aveau foarte multe în stoc. Când am fost întrebați de ce avem nevoie de atât de mulți plasturi, am răspuns că îi transportăm în Ucraina. De când au fost introduse în război noi arme, mulți soldați suferă arsuri în timp ce luptă. Când au auzit că vom conduce tot drumul de la Viena până în Ucraina pentru a-i ajuta pe ucraineni, farmacia s-a solidarizat cauzei noastre și personalul a început să colecteze mai multe donații. Am primit o mulțime de ajutoare umanitare, inclusiv bandaje.
În timp ce conduceam prin orășelul Gherla, chiar înainte de a ajunge în orașul Bistrița, am văzut o altă farmacie. Aici am întâlnit un farmacist foarte drăguț și vesel care ne-a spus că acum un an a venit un cetațean german și a cumpărat medicamente pentru Ucraina. El a presupus că și noi suntem germani. Când am explicat scopul călătoriei noastre, am primit o reducere de 10% pentru plasturii Hydrocoll.
După cumpărături, farmacistul ne-a cerut să așteptăm și a mers la depozit. O clipă mai târziu, s-a întors cu o cutie mare de carton și cu un coș de cumpărături plin cu vitamine. „Asta nu e tot – vă rog să așteptați”, a strigat el și s-a grăbit înapoi în camera din spate. La scurt timp, s-a intors cu un alt cărucior plin cu analgezice. Am rămas fără cuvinte în fața acestui gest extraordinar și al miracolului “multiplicării” produselor farmaceutice.
Din fericire, a existat suficient spațiu în mașină pentru a încărca cutia mare. Când le-am mulțumit, ne-am luat rămas bun și le-am oferit binecuvântări, farmacistul a răspuns: „Vă mulțumesc că ați făcut posibil ca eu să ajut poporul ucrainean”. Am fost emoționați de această întâlnire extraordinară și am știut că suntem în locul potrivit la momentul potrivit.
A fost o dimineață fierbinte în Rădăuți și, așa cum era planificat, Tanya și Ștefan au ajuns la hotelul nostru în jurul orei 9:30 dimineața. Am luat micul dejun împreună, am schimbat impresii și bărbații au început să încarce produsele în mașina lui Ștefan. În ciuda căldurii, am terminat repede. Am aflat că viața de zi cu zi în Cernăuți a devenit mai dificilă: centrala electrică din apropiere a fost lovită de rachete, astfel încât întreruperile de curent sunt la ordinea zilei. Este greu să-ți planifici viața pentru că nu știi niciodată când există electricitate si când nu. Evenimentele obișnuite, cum ar fi spălatul rufelor, gătitul sau lucrul la computer, nu mai sunt o chestiune de la sine înțeleasă. În blocuri, lifturile nu funcționează și este foarte dificil, în special pentru persoanele cu mobilitate limitată, să cobori de la etajul 10 pentru a ajunge la magazine.
Am fost recunoscători că am putut fi din nou ca o fereastră către „viața normală” pentru acești prieteni, chiar dacă numai pentru un scurt moment.
Hannu și Anne Ylitalo
(sfârșitul lunii iunie 2024)